Departamentul de Sănătate din New York a adus la cunoștință că în data de 17 martie s-a înregistrat primul caz de infecție cu HIV (human immunodeficiency virus) cauzat de transplantul de organe.
Testarea donatorilor pentru infecția cu HIV s-a introdus în Statele Unite încă din anul 1985. Această testare presupune o anamneză completă, examinare fizică pentru semne și simptome atribuite infecției cu HIV și teste de laborator. Testele de laborator sunt de tip ELISA (Enzyme-linked immunosorbent assay) și testează atât prezența anticorpilor anti-HIV cât și a antigenelor.
Totuși cum a fost posibilă o astfel de infectare, în condițiile în care a fost respectat protocolul?
Primitorul organului este reprezentat de un pacient cu insuficiență renală dependent de dializă căruia i s-a transplantat un rinchi în anul 2009. Testarea acestuia cu 12 zile înaintea transplantului a avut un rezultat negativ. Au existat complicații post-operatorii cu multiple internări pentru febră, episoade de insuficență renală sau pentru evaluarea unei posibilități de rejet. După un an de la intervenția chirurgicală pacientul a fost internat din cauza unei infecții cu Candida la nivel bucal și faringian, care s-a dovedit a fi refractară la terapie medicamentoasă. În urma testării din acest moment a fost diagnosticat cu infecție HIV având CD4 <100 c/µL. Cauza imunosupresiei avansate a fost atribuită atât utilizării acidului micofenolic cât și globulinei antitimocitare (folosite împotriva rejetului de organ).
În cazul donatorului, în cele 79 de zile în care a fost testat pre-operator nu au fost decelate semne de infecție cu HIV, HBV sau HCV. Reevaluarea la 6 luni a fost nesemnificativă, însă la 1 an donatorul a fost testat pentru BTS (boli cu transmitere sexuală) la cererea acestuia și astfel a fost diagnosticat cu infecție cu HIV.
În urma anchetei și investigațiilor donatorul a afirmat că a întreținut relații sexuale neprotejate cu un alt bărbat în perioada dintre evaluarea inițială și refacerea post operatorie. Nu a avut cunoștință de statusul de HIV pozitiv al partenerului său. Ulterior după alte investigații s-a dovedit că secvențele gp41, polimeraza și p17 au fost aproape identice cu o identitate de aproximativ 98% care au sugerat că posibilitatea ca cele două tulpini de virus să fie înrudite sau chiar identice este foarte mare.
Recomandările prospective ale CDC (Center for Disease Control and Prevention) în cazul donării de organe :
- Posibilii donatori să fie testați în mai multe rânduri atât serologic, cât și prin testarea acidului nucleic cât mai aproape de operație, la maxim 7 zile preoperator.
- Donatorii să fie informați despre obligativitatea de a nu se expune la posibilitatea de infectare înainte de transplant
- Pentru donatorii care au un comportament cu risc înalt ( relații sexuale neprotejate, administrarea de droguri intravenos) să se realizeze evaluări și consiliere în vederea stabilirii unor strategii pentru evitarea comportamentul cu risc înalt de infectare.
- Primitorul trebuie informat despre posibilitatea transmiterii infecției HIV sau a altor agenți patogeni care prin testare prealabilă nu pot fi identificați.
Abbreviations: HIV = human immunodeficiency virus; EIA = HIV enzyme immunoassay; HIV = human immunodeficiency virus; NAT = nucleic acid test; WB = HIV Western blot; WBC = white blood cell; DOHMH = New York City Department of Health and Mental Hygiene
Autor : Loredana Ghinea
Blibliografie : http://www.cdc.gov/mmwr/preview/mmwrhtml/mm6010a1.htm?s_cid=mm6010a1_w#fig
O mică doză zilnică de aspirină - 75 mg - reduce substanţial mortalitatea cauzată de diferite cancere, asa cum demonstrează un studiu recent. Cercetătorii de la Oxford University au descoperit că administrarea de aspirină reduce decesele produse de cancer cu o cincime. La acest studiu au participat 25 000 de pacienți din Marea Britanie.
Potrivit experților, rezultatele demonstrează că beneficiile aspirinei sunt mult mai importante decât eventualele hemoragii asociate. Se știe deja că aspirina reduce riscul de infarct și AVC la persoanele cu risc, dar efectele benefice protectoare împotriva bolilor cardiovasculare sunt mult mai mici la adulții sănătoși, la care aspirina crește riscul hemoragiilor la nivelul stomacului și tractului intestinal.
Cu toate acestea, un studiu recent arată că atunci când se cântăresc beneficiile și dezavantajele utilizării aspirinei, experții trebuie să ia în considerare și efectul protector împotriva cancerului. Pacienții cărora li s-a administrat aspirina prezintă un risc cu 25% mai mic de a deceda din cauza unei tumori maligne și o reducere cu 10% a mortalitații generale, față de persoanele care nu au primit aspirină.
Tratamentul cu aspirină durează între 4-8 ani, dar urmărirea pe termen lung a pacienților arată că efectele protective se extind pe 20 de ani, atât la bărbați cât și la femei. Riscul decesului cauzat de cancer a fost redus cu 20% în 20 de ani. Pentru cancerul de colon se reduce mortalitatea cu 40%, cu 30% pentru cancerul de plămân, 10% pentru cancerul de prostată și 60% pentru cel esofagian. Reducerea mortalității datorate cancerului de pancreas, stomac și creier a fost dificil de interpretat datorită numărului mai mic de cazuri.
S-a constatat că perioada potrivită pentru a începe administrarea zilnică de aspirină este 45-50 de ani, continuând 25 de ani.
Totuși, cercetătorii de la Universitatea Cardiff recomandă ca persoanele care vor sa înceapă această terapie să consulte înainte medicul de familie. Profesorul Peter Elwood, epidemiolog la aceeași universitate concluzionează: „Aspirina ar trebui vazută ca orice altă schimbare a stilului de viață, cum ar fi dieta sau exercițiile fizice, care îmbunătățesc sănătatea”.
S-a constatat că administrarea de aspirină noaptea, cu calciu, pare să-i crească efectele benefice. De asemenea, consumul unui pahar de lapte reduce iritația stomacului.
Autor : Nora Chehne
Bibliografie: http://www.bbc.co.uk/news/health-11930988
Actriţa Elizabeth Taylor, fusese diagnosticată cu insuficienţă cardiacă încă din 2004 şi era inclusă de 15 luni într-un studiu experimental, aplicându-i-se o procedură care urmărea „repararea valvei mele insuficiente folosind un clip device, fără operaţie deschisă pe cord”.
Conform studiului EVEREST 2, MitraClip, iniţiat de Evalve, îşi păstrează integritatea mecanică la 1878 de zile postimplantare. Mai mult, device-urile implantate pe termen lung oferă o „stabilitate structurală” valvei. În ciuda riscului teoretic de a dezvolta o stenoză mitrală la locul de implantare, din cauza creşterii tisulare în jurul device-ului şi între cele două foiţe mitrale, niciun caz de stenoză mitrală nu a fost găsit printre cele 50 de device-uri implantate în urmă cu o perioadă suficient de mare necesară studiului.
Deja aprobat în Europa, MitraClip aşteaptă acceptul şi din partea FDA-ului.
Autor : Irina Cristescu
Bibliografie: http://m.theheart.org/article/1201555.do
Băuturile carbogazoase și alte sucuri îndulcite sunt asociate cu niveluri crescute ale tensiunii arteriale la adulți, așa cum rezultă dintr-un studiu publicat în ,,The Journal of the American Heart Association”.
Acest studiu demonstrează că fiecare băutură îndulcită consumată pe zi duce la o creștere atât a presiunii sistolice cu 1,6 mmHg cât și a celei diastolice cu 0,8 mmHg. Cercetatorii au descoperit niveluri ridicate ale tensiunii arteriale la persoane care consumă mai multă glucoză și fructoză, îndulcitori care se folosesc cel mai frecvent în industria alimentară.
De asemenea, această creștere este mai pronunțată la persoanele care consumă cantități mari de zahăr și sodiu. Potrivit concluziilor studiului nu s-au descoperit însă asocieri între băuturile dietetice și hipertensiune. Cei care consumă doar sucuri diet sau light și suferă totuși de hipertensiune au atât un BMI (Body Mass Index = Greutate/ Înălțime2 ) mai mare cât și o activitate fizică redusă.
Dr Paul Elliott, profesor la catedra de Epidemiologie si Biostatistică de la ,,The Imperial College London” sustine că: ,,Aceste descoperiri sunt suportul necesar pentru a recomanda atât o reducere al aportului de băuturi îndulcite, cât și de zahar și sodiu într-un efort de a scădea tensiunea arterială și pentru a îmbunatăți starea aparatului cardiovascular per ansamblu.”
La studiul realizat (INTERMAP) au participat 2696 de persoane, cu vârsta cuprinsă între 40-59 de ani din opt regiuni ale Statelor Unite și două regiuni din Marea Britanie. Aceștia au băut și mâncat sub atenta supraveghere a specialiștilor timp de patru zile. Ulterior s-a recoltat urina de doua ori pe zi și s-a verificat tensiunea arterială de opt ori în acest interval. Au fost nevoiți să raspundă și unui chestionar foarte detaliat referitor la stilul lor de viață.
Un posibil mecanism al legăturii dintre hipertensiune și consumul de băuturi îndulcite pare a fi o creștere a nivelului acidului uric în sânge. Acesta scade oxidul nitric, care este necesar pentru a păstra vasele de sânge dilatate. Consumul de zahăr a fost de asemenea legat atât de stimularea excesivă a sistemului nervos simpatic cât și de retenția de sodiu.
În concluzie ,,The American Heart Association” recomandă un consum zilnic de calorii provenite din zahar de aproximativ 100cal pentru femei și de 150cal pentru bărbați.
Autor : Nora Chehne
Bibliografie : http://www.sciencedaily.com/releases/2011/02/110228163030.htm
Ce este sindromul metabolic ?
Este un sindrom care crește semnificativ riscul de dezvoltare al bolilor cardiovasculare și al diabetului. El se caracterizează prin: obezitate abdominală (de tip „măr”), toleranţă scăzută la glucoză, rezistență la insulină, dislipidemie și hipertensiune.
Obezitatea în general poate fi de două feluri: cu forma corpului de „măr” (cu dispoziția grăsimii excesive la nivelul abdomenului) și formă de tip „pară” (grăsime excesivă la nivelul soldurilor, feselor și coapselor). Până la data de 11 martie era considerat că obezitatea de tip „măr” este asociată în proporție mai mare cu risc crescut de boli cardiovasculare decât celălalt tip. În urma unui studiu publicat în Marea Britanie, unul dintre autori a declarat: „Am demonstrat că obezitatea este egal asociată cu bolile cardiace. Deci daca ești „măr” nu este mai grav decât să fii „pară”. Ambele sunt dăunătoare”.
Dislipidemia este redată prin scăderea Cho - HDL (High Density Lipoprotein - colesterolul „bun”) și creșterea trigliceridelor.
În urma unui studiu de aproximativ 500 000 participanți, publicat pe 10 martie s-a adus la cunoștință faptul că o dietă de tip mediteranean este asociată cu o scădere atât a prevalenței sindromului metabolic, cât și cu o încetinire a evoluției sale. Astfel de dietă este bogată în acizi grași mononesaturați, fructe, legume, cereale integrale, lactate, pește, pui și cu un consum scăzut de carne roșie. Dieta a avut efect benefic și asupra componentelor individuale ale sindromului astfel : scăderea circumferinței taliei a fost de aproximativ 42 cm, creșterea HDL de 1.17mg/dl, scăderea trigliceridelor de 6.14 de mg/dl, scăderea tensiunii arteriale sistolice cu 2.35mmHg și a celei diastolice cu 1.58 mmHg, iar glicemia a scăzut cu 3.89 mg/dl.
Din studiu reiese, în plus, că dieta mediteraneană are și scop de prevenție a sindromului metabolic, astfel riscul de dezvoltare a acestuia scade cu aproximativ 31%.
Autor: Loredana Ghinea
Bibliografie:
Kastorini CM, Milionis HJ, Esposito K, et al. The effect of Mediterranean diet on metabolic syndrome and its components. J Am Coll Cardiol 2011; 57:1299-313
http://m.theheart.org/article/1197555.do
Ce este Zona Zoster?
Virusul varicelo-zosterian este un virus care face parte din categoria virusurile herpetice. Acesta produce binecunoscuta boală a copilăriei, varicela. După vindecarea bolii, virusul rămâne dormant în organism, localizându-se la nivelul rădăcinilor spinale posterioare. În momentul reactivării acestuia se manifestă prin zona zoster. Ca și simptomatologie este caracteristică o erupție de tip herpetic multiveziculară, dureroasă cu distribuție dermatomerică și de obicei
unilaterală.
O mare parte din adulți au un nivel de anticorpi împotriva virusului în ser și sunt vulnerabili pentru o reactivare a acestuia. Însă incidența apariției zonei zoster crește o dată cu vârsta din cauza scăderii imunității.
Ca și tratament, în cazurile necomplicate, se utilizează antivirale (acyvlovir, valacyclovir, famciclovir) care s-au dovedit a fi eficiente în aproximativ 48-72 de ore de la administrare. În cazurile complicate se pot asocia și corticosteroizi (care au efect antiinflamator și scad intensitatea durerii doar în acut, nu și pe termen lung ).
Copiilor li s-a adresat primul vaccin împotriva vărsatului de vânt, introdus prima dată în S.U.A, în 1995.
În data de 24 Martie, FDA (The US Food and Drug Administration) a aprobat vaccinul pentru zona zoster pentru adulți cu vârste cuprinse între 50 și 59 de ani.
Vaccinurile, în general, sunt de două tipuri: cu virus inactivat sau cu virus viu. Vaccinurile cu virus viu au avantajul că este suficientă o singură administrare și determină o imunitate de lungă durată; însă ca și dezvantaj se remarcă: posibilitatea de a se transmite și la contacți într-un mod necontrolat. Vaccinurile virale inactivate trebuie administrate în rapeluri, după scheme complete de imunizare și se dobândesc anticorpi doar pentru anumite antigene.
Vaccinul folosit pentru Zona Zoster este cu virus viu atenuat și a fost aprobat pentru persoanele cu vârsta de minim 60 de ani încă din anul 2006.
A fost aprobat în urma unui studiu placebo realizat în Statele Unite și încă alte 4 țări cuprinzând aproximativ 22000 de persoane cu vârste între 50 și 59 de ani. Timp de un an au fost evaluați pentru dezvoltarea zonei zoster. Studiile au demonstrat că în comparație cu placebo, vaccinul a redus riscul de a dezvolta boala cu aproximativ 70%.
Autor : Loredana Ghinea
Bibliografie : http://www.medscape.com/viewarticle/739608?sssdmh=dm1.675379&src=nldne
Infarctul Miocardic Acut presupune o tromboză (formare de cheag sanguin) completă a unei artere coronare (care vascularizează mușchiul cardiac) ce duce la afectarea teritoriului irigat de vasul ocluzionat, reprezentata prin necroză cardiacă.
În luna martie, în Miami s-a publicat un studiu de doar opt pacienți în care s-au folosit celule stem în vederea tratamentului post infarct miocardic. Pacienții care au participat la studiu au fost diagnosticați cu cardiomiopatie ischemică ( 4 luni - 11 ani post infarct). Celulele stem au fost prelevate din măduva hematogenă a pelvisului aceluiași pacient și au fost introduse transendocardic. Jumătate dintre ei au fost tratați cu celule mononucleare, iar celalată jumătate cu celule mezenchimale. S-au efectuat examene de RMN atât pre-intervenție, cât și la 3, 6 si 12 luni.
Rezultatele nu au întârziat să apară, la aproximativ 3 luni s-a realizat o reducere de dimensiune a zonei infarctate de aproximativ 18,3%. Această a fost însoțită de o creștere a contractilității zonei de infarct la același nivel cu cea de border-line. A fost demonstrată în același timp și o creștere a volumului telesistolic cu o scădere a volumului telediastolic.
Dr Joshua Hare, unul dintre autorii studiului, își propune să pregătească un studiu de 120 de pacienți în care o parte vor primi terapia cu celule stem, iar cealaltă parte placebo. Vor fi evaluate : durata spitalizării, decesul și modificările vizibile pe examenul RMN.
Astfel de studii se realizează și în România, în București, în cadrul Spitalului de Urgență Floreasca.
Autor : Loredana Ghinea
Bibliografie : Williams A, Trachtenberg B, Velazquez, et al. Intramyocardial stem cell injection in patients with ischemic cardiomyopathy: functional recovery and reverse remodeling. Circ Res 2011; DOI: 10.1161/CIRCRESAHA.111.242610.
Oamenii de știință au descoperit înca un risc pentru sănătate, determinat de o dietă bogată în sare. Un aport ridicat de sare induce creșterea activității genice a Helicobacter pylori, făcându-l mai virulent și astfel implicit crește probabilitatea ca o persoană infectată să dezvolte o boală gastrică gravă.
Hanan Gancz, de la Universitatea de Medicină din Maryland precizează că: ,, Există dovezi epidemiologice care sugerează o legătură între H. pylori și dieta umană. Acest lucru este valabil mai ales în cazul dietelor bogate în sare.”
H. pylori este o bacterie spiralată, care poate trăi în mediul acid din stomac și duoden, fiind implicată în 80% din cazurile de ulcer gastric și în 90% din cele de ulcer duodenal. Infecția cu H. pylori poate duce de asemenea la gastrită, iar persoanele infectate au un risc de 2 pana la 6 ori mai mare de a dezvolta MALT (mucosa associated lymphoid tissue lymphoma) și cancer gastric față de persoanele neinfectate.
Infecția cu H.pylori este foarte comună în Statele Unite, fiind mai frecventă la varstnici și la persoanele cu venituri scazute . Aproximativ 20% din adulții sub 40 de ani și 50 % din cei peste 60 de ani sunt infectați. Purtătorii nu prezintă simptomatologie și în fapt numai un mic procentaj dezvoltă ulterior o afecțiune gastrică.
Cercetările de până în acest moment s-au referit la efectele alimentației asupra mediului din stomac, unde practic este localizată bacteria, omițând totuși să evalueze răspunsul acesteia la diferite diete. Urmărind dovezile epidemiologice a rezultat că infecțiile cu H.pylori, asociate cu o dietă crescută în sare duc la creșterea incidenței bolilor gastrice grave, Gancz și colegii săi declarând că : ,,Ritmul de creștere al H.pylori scade la concentrații crescute de sare. Celulele se modifică, mai precis se alungesc și formează lanțuri. Concludem că H.pylori expus la niveluri crescute de sare, in vitro, prezintă defecte în diviziunea celulară”. De asemenea s-a descoperit că transcripția a două gene, responsabile de virulența bacteriei, este crescută la niveluri ridicate de sare.
Societatea Americană de Microbiologie urmează să revină cu noi recomandari nutriționale în lumina acestor descoperiri.
Autor : Nora Chehne
Bibliografie : http://www.science20.com/news/salt_increases_ulcer_bug_virulence
