Celule nervoase din piele?

       Pentru prima dată s-a realizat transformarea celulelor pielii în celule nervoase funcționale. Această transformare a fost facută cu ajutorul unui lentivirus care a adaugat genele Ascl1, Brn2, Zic1 și astfel a dus la conversia a 62% de fibroblaști în celule nervoase. După adăugarea genei Myt1 la cultura celulară conversia a crescut la 85% și au apărut expresii ale markerilor neuronali.
 
După demonstrarea fenotipului neuronal s-au efectuat teste electrofiziologice care au arătat că acestea prezintă caracteristicile neuronale : activitate electrica dată de canalele de sodiu, calciu și potasiu, având un potențial de repaus între -67mV și -32mV.
 
Ulterior aceste celule au fost transplantate în creierul embrionar al șoarecilor și s-a demonstrat integrarea acestora în circuitul neural.
 
Rezultatele studiului ar putea fi folosite în boala Alzheimer, în special în tratamentul funcției sinaptice. Cercetătorii vor continua studiile concentrându-se pe efectele terapeutice ale integrării celulelor neuronale.


Sursă :Directed conversion of Alzheimer's disease patient skin fibroblasts into functional neurons
Autor : Loredana Ghinea

Ce înseamnă să fii tată ?

     Oamenii sunt probabil singura specie de pe Pământ, care are grijă îndeaproape de urmaşii săi pentru 20 de ani sau chiar mai mult.
     Un studiu debutat în 2005 şi-a propus să măsoare nivelul testosteronului din saliva unui grup de bărbaţi, dimineaţa şi seara. Măsuratorile au fost reluate pe acelaşi lot de subiecţi 5 ani mai târziu. Rezultatele au demonstrat că indivizii cu un nivel iniţial mai ridicat al testosteronului şi-au întemeiat în cea mare parte familii.   

     Mai mult, s-a înregistrat o scădere semnificativă a nivelului de testosteron la cei care au devenit taţi, comparativ cu cei fără copii. De remarcat este faptul ca nivelurile au fost cu atât mai scăzute, cu cât timpul petrecut cu cei mici a fost mai lung, conform Proceedings of the National Academy of Sciences.
     Acest studiu demonstrează pentru prima dată în literatură faptul că nivelul scăzut al testosteronului se datorează paternităţii şi nu invers. Astfel se întăreşte convingerea, printre antropologi şi nu numai, că taţii sunt biologic adaptaţi să se implice în creşterea copiilor, în cadrul cuplului.

Autor: Irina Cristescu
Sursă : Proceedings of the National Academy of Sciences

Antiinflamatoare nesteroidiene luate de oricine la durere, dar în sarcină ?

Această clasă de medicamente se află printre cele mai des folosite în lume şi cuprinde medicamente de tipul : diclofenac, ibuprofen, naproxen, celecoxib etc.

Un studiu precedent a demonstrat că folosirea acestor medicamente în primul trimestru de sarcină implică un risc crescut de anomalii congenitale, cum ar fi defectul septal interatrial.

Studiul curent arată că administrarea antiinflamatoarelor nesteroidiene (AINS) poate duce la avort spontan. Se precizează că nu s-a demonstrat încă existența unei relații doză-efect, dar riscul de avort spontan pare a fi similar în cazul folosirii mai multor tipuri de AINS în comparație cu a unuia singur.

Cercetătorii au adus la cunoștință că folosirea AINS în timpul sarcinii crește de două ori riscul de avort spontan. De asemenea aceștia au demarat noi studii pentru a descoperi mecanismul de acțiune al AINS în producerea avortului, necunoscut până acum.

Sursă : http://www.medscape.org/
Autor : Loredana Ghinea

Pisici fluorescente - noi perspective tratament SIDA

           Cercetătorii au modificat genetic pisici, prin infectarea ovulelor lor cu un virus conţinând o gena străină - metodă care a reuşit pentru prima dată la carnivore.

            În lume, există două epidemii posibile de SIDA, la oameni şi pisici. Virusurile (cunoscute ca lentivirusuri) sunt diferite, astfel că pisicile nu pot fi infectate cu HIV (human immunodeficiency virus ), iar oamenii cu FIV (feline immunodeficiency virus).

       Studiile precedente au demonstrat ca proteina TRIMCyp, pe care pisicile nu o au, este responsabilă de neinfectarea oamenilor şi maimuţelor cu FIV.

      Cercetătorii de la Mayo Clinic din Rochester, Minnesota, au vrut să vadă dacă pisicile cărora li s-a transferat gena TRIMCyp au devenit imune la FIV. Pentru a vizualiza celulele care conţin noul material genetic, lentivirusurile cu care au fost infectate ovulele conţineau pe lângă gena TRIMCyp şi o genă care codifică o proteină fluorescentă. După obţinerea ovulelor infectate, acestea au fost fertilizate cu spermă normală de pisică şi au fost injectate în trompele uterine a 22 de femele.

Echipa de cercetători, conform articolului din revista Nature, urmează să stabilească dacă pisicile transgenice sunt rezistente la FIV, sau, dacă nu, dacă sunt mai puţin predispuse a dezvolta SIDA după infectare şi dacă alte proteine antivirale de la oameni şi maimuţe influenţează transmiterea FIV.

Ca şi perspectivă, pisicile domestice devin astfel, după ce manipularea genomului a devenit posibilă, mai uşor de utilizat în cercetare în neurobiologie şi modelarea diferitelor boli.

Autor : Irina Cristescu

Ciocolata...bună pentru inimă și creier ?

De fiecare dată suntem sfătuiți de mame, tați sau bunici să nu mâncăm prea multe dulciuri. Dar daca am mânca ciocolată? 

În data de 29 august a fost publicat un studiu la Paris care demonstrează că persoanele care consumă mai multă ciocolată au avut un risc scăzut de boli cardiovasculare cu 37% și cu 29% mai mic de accident vascular cerebral.

Consumul de ciocolată a inclus toate tipurile ( albă, neagră sau cu lapte) și în diverse forme (batoane, băuturi, biscuiți, deserturi sau suplimente nutriționale). Astfel s-au raportat asocieri între consumul de ciocolată și bolile cardiometabolice. A scăzut riscul bolilor coronariene, diabetului la bărbați și decesului de cauză cardiovasculară, dar fară influență asupra insuficienței cardiace și a diabetului la femei. 

Aceste efecte favorabile par să fie datorită cantității mari de polifenoli care asigură biodisponibilitate crescută de oxid nitric, care îmbunătățește funcția endotelială, rezistența la insulină, profilul lipidic cât și tensiunea arterială.


Autor : Loredana Ghinea
Sursă : Buitrago-Lopez A. Chocolate consumption and cardiometabolic disorders: systematic review and meta-analysis

,,Mă arde în capul pieptului” = Pirozis ?

     Și în domeniul îngrijirii propriei sănătați micile plăceri își au prețul lor. 
      O masă copioasă și condimentată, stropită din belșug cu alcool ne poate lăsa amintiri extrem de neplăcute, care estompează bucuria momentului sărbătorit : dureri, grețuri, vărsături care ne fac, cel puțin pe moment, să prețuim cumpătarea.
Ce este arsura aceasta?
               Pirozisul este o durere descrisă ca o senzație de arsură, localizată în piept, aparută la 30-60 min după masa. Ea se agravează când pacientul stă întins sau se apleacă în față și este mai severă noaptea, calmându-se când bolnavul stă ridicat sau după administrarea de antiacide.

Din ce cauza apare?
            Pirozisul este produs de pătrunderea anormală a conținutului gastro-duodenal acid sau bilios în esofag, așa numitul reflux gastro-esofagian, care irită mucoasa esofagului,  ce nu este structurată să reziste acestei agresiuni. El poate fi însoțit de regurgitarea conținutului gastric în gură, ceea ce se traduce printr-un gust acid sau amar, precum și de balonări, grețuri, vărsături etc.
            Cauzele pirozisului pot fi de sorginte gastrică : hernie hiatală (pătrunderea unei porțiuni a stomacului în torace), gastrită, ulcer gastro-duodenal, sindrom Zollinger-Ellison (maladie în care mucoasa  gastrică secretă cantități prea mari de acid clorhidric ), gastropareza care apare în cadrul neuropatiei vegetative din diabetul zaharat. În alte cazuri originea lor este de natură hepato-pancreatică (colecistita și colelitiaza, pancreatită cronică) sau esofagiană – tulburări de motilitate (akalazie), modificari locale produse de sclerodermie (o colagenoză). De asemenea factorii care cresc presiunea abdominală, de exemplu tumorile masive, sarcina, obezitatea pot produce pirozis. În fine unele medicamente pot avea acest efect advers: sedativele, antidepresivele triciclice, blocantele canalelor de calciu  și beta blocantele indicate în tratamentul hipertensiunii arteriale, anticolinergicele, progesteronul, bronhodilatatoarele folosite în astm, antiinflamatoarele etc.
              Existența unor simptome asociate orientează în precizarea etiologiei :  astfel existența unei dureri vii localizate în porțiunea superioară centrală a abdomenului, cu grețuri și vărsături, sau cu semne de hemoragie digestivă orientează spre un ulcer, greață, vărsăturile și durerea localizată în partea dreaptă sus a abdomenului indică o afecțiune biliară, în timp ce prezența disfagiei semnalează instalarea unor complicații  ale refluxului gastro-esofagian (esofagită, strictură esofagiană sau cancer).
               Apariția ocazională a pirozisului nu este un motiv de îngrijorare. Bolnavul trebuie să se prezinte la medic în cazul în care simptomul apare în mod constant sau de mai multe ori pe săptamână sau îl împiedica să doarmă noaptea .

Diagnostic?
              Diagnosticul implică un consult gastro-enterologic, eventual chirurgical, completat la indicația medicului cu un examen radiologic baritat sau endoscopic. Pentru că pirozisul prin localizare, persistență și intensitate poate mima o durere miocardică, doctorul dumneavoastră poate extinde investigațiile pentru a elimina o afecțiune a inimii.

Tratament?
              Tratamentul include antiacide care neutralizează aciditatea gastrică și au un efect rapid dar de scurtă durată, precum și medicamente care reduc secreția acidă (blocante ale receptorilor H2) sau o blochează (inhibitori de pompa protonică) .
              În afară de medicație bolnavul trebuie să respecte câteva măsuri igienico-dietetice simple:
- mese mici cu evitarea alimentelor iritante (grăsimi, condimente, ciocolată, cofeină, sucuri carbogazoase)  și a alcoolului
- renunțarea la fumat (substanțele din tutun scad tonicitatea sfincterului esofagian)
- eliminarea kilogramelor excedentare în cazul obezității
- evitarea pantalonilor și curelelor prea strânse, care cresc presiunea abdominală  

 Bolnavul nu trebuie să stea întins imediat după masă, de aceea cina trebuie luată cu trei ore înainte de culcare, iar activitățile fizice care se fac prin aplecare în față trebuie evitate. Este bine ca bolnavul să-și ridice căpătâiul patului, astfel ca să doarmă cu trunchiul ușor ridicat.

Autor : Nora Chehne
Sursa: http://www.mayoclinic.com

Ma sufoc ! N-am aer ! Tuşesc ! Astm?

Ce este şi de ce apare?
            Astmul bronşic este o maladie cronică, în care căile respiratorii, prezintă o inflamaţie şi sunt hiperreactive, iar din cauza unor stimuli declanşează îngustarea căilor aeriene.

Cauzele afecţiunii nu sunt cunoscute şi din păcate ea nu poate fi vindecată, dar simptomele pot fi ţinute sub control, astfel se permite o viaţă normală.  

În acest an Ziua Mondială a Astmului, marcată pe 3 mai s-a desfăşurat sub acest deziderat : controlarea simptomelor de astm bronşic, prin conştientizarea pacienţilor şi o bună colaborare a acestora cu medicul. Se speră ca în acest fel spitalizările impuse de boală se vor reduce la jumătate în următorii cinci ani.

Cât este de frecvent?

OMS estimează că în lume sunt 300 de milioane de bolnavi, înregistrându-se anual 250.000 de decese din cauza astmului. Din păcate foarte mulţi bolnavi sunt copii, la circa 80% dintre pacienţi crizele specifice debutând înainte de 5-6 ani. În lipsa unui tratament corect poate fi afectată dezvoltarea copilului, activitatea sa şcolară și integrarea socială.

Cum se manifestă?

Astmul este caracterizat prin apariţia crizelor de astm, care pot îmbrăca deseori un aspect dramatic. În afara crizelor bolnavul poate fi asimptomatic sau poate prezenta nişte simptome persistente, mai ales tuse (în special nocturnă), dispnee (senzaţia de lipsă de aer), wheezing-ul (respiraţie şuieratoare ), tulburari de somn etc . Aceste simptome pot fi exacerbate în timpul unor activităţi fizice (indus de exerciţiu fizic), la locul de muncă în prezenţa unor factori iritanţi (astm profesional) sau ca urmare a unor alergii (astm alergic).

                   

Cum se pune diagnosticul?

Diagnosticarea astmului poate fi dificilă, simptomatologia fiind nespecifică şi variind ca intensitate de la pacient la pacient. Pentru un diagnostic corect medicul va efectua anamneza şi un examen clinic complet, împreuna cu teste funcţionale ca spirometria.(Click pentru exemplificare)   

Tratament?

Tratamentul astmului cuprinde medicamente cu efect prelungit şi altele cu acţiune rapidă. Tratamentul cu efect prelungit include corticosteroizi, beta agonişti sau teofiline pe cale inhalatorie, precum şi modificatori de leucotriene.

În cazul unei crize de astm se foloseşte tratamentul cu acţiune rapidă ce include beta agonişti rapizi sau derivaţi de ipratropium administraţi inhalator şi costicosteroizi administraţi intravenos sau oral. Indicaţii preţioase pentru conducerea tratamentului se pot obţine cu ajutorul peak-flow – metrului (Click pentru exemplificare), un dispozitiv care monitorizează volumul de aer expirat şi viteza acestuia.

Tratamentul în astm este foarte important şi destul de uşor de controlat, însa nu este lipsit de efecte secundare. În special, trebuie monitorizată strict asocierea sa cu tratamentul din afecțiunile cardiovasculare.

În momentul de faţă, în Romania sunt disponibile toate medicamentele împotriva  astmului utilizate pe plan mondial.  

Autor : Nora Chehne
Surse: http://www.mayoclinic.com/
http://www.medscape.com/viewarticle/741989?src=nldne

Creierul pus pe '' OFF '' în lipsa somnului

Foarte recent s-a dovedit pe animale de laborator că neuronii din anumite zone ale cortexului cerebral trec pe modul ,,offline”. 

În aceste zone, activitatea neuronală este similară cu cea din timpul somnului NREM (non-rapid eye movement), fiind caracterizată prin existenţa undelor lente.

Prin înregistrări repetate ale unor populaţii mici de neuroni, s-a concluzionat că statusul ,,OFF” survine în mod randomizat la nivelul cortexului şoriceilor de laborator.  

Neuronii dormanţi pot afecta comportamentul. Cu cât animalul stă treaz mai mult timp, cu atât perioadele ,,OFF” cresc în durată, fiind afectate funcţiile cognitive.

Aceasta ar explica la oameni afectarea activităţii intelectuale prin lipsa somnului.

Mai mult, în timpul somnului global există fenomenul complementar, de localizare a undelor lente cu predominenţă în anumite arii cerebrale, în timp ce altele sunt treze.

Somnul se pare a fi momentul de recalibrare a activităţii sinaptice în creier. O completare a viziunii asupra lui ar permite explicarea unor fenomene neelucidate încă, cum ar fi somnambulismul, de pildă.


Autor : Irina Cristescu 
Sursa: http://www.nature.com

Ce facem în caz de arsură ?

Tuturor ni se întâmplă ca cel puţin o dată în viaţă sa fim neatenţi sau din neatenţia altcuiva şi să ne ,,îmbogăţim” cu o arsură.  

Ce ar trebui să facem în acest caz?

În primul rând trebuie să stabilim severitatea arsurii, astfel s-a realizat o scară de gravitate :

1. Arsuri de gradul I - este afectat doar stratul superficial al pielii, care are un aspect eritematos (înroşit), edemaţiat (umflat) şi este prezentă durerea la nivel local. Click pentru exemplificare

2. Arsuri de gradul II - în cazul în care este afectat şi dermul, astfel pielea apare foarte eritematoasă, edemaţiată, pătată şi cu flictene (băşici), de asemenea durerea poate fi intensă. Click pentru exemplificare

3. Arsuri de gradul III - sunt interesate toate straturile pielii, pot fi asociate şi arsuri ale muşchilor sau oaselor - zone de culoare gri - neagră. Click pentru exemplificare

Este importantă atât localizarea arsurii cât şi extensia acesteia. În general, arsurile minore sunt reprezentate de cele de gradul I şi II, iar cele majore de gradul III. Însă dacă arsurile minore depăşesc diametrul de 7,6 cm atunci este tratată ca şi arsură majoră. În aceeaşi categorie se încadrează şi arsurile de la nivelul : feţei, gâtului, articulaţiilor, feselor, perineului etc.

În cazul arsurilor majore, apelaţi serviciul de urgenţă 112. Pâna la sosirea echipajului :

- verificaţi dacă victima respiră şi prezintă puls (în caz contrar, realizaţi manevre de resuscitare)
- NU îndepărtaţi hainele victimelor arse (totuşi asiguraţi-va că nu mai sunt în contact cu focul)
- NU introduceţi victima în apă rece (produce hipotermie şi poate duce la şoc)
- dacă este posibil ridicaţi părţile corpului arse deasupra nivelului inimii.

În cazul arsurilor minore :

- menţineţi locul arsurii sub jet de apă rece cel puţin 10-15 minute sau până dispare durerea (pentru prevenirea pătrunderii arsurii în profunzime şi pentru a reduce inflamaţia)
- NU folosiţi gheaţă (poate afecta şi mai mult pielea)
- NU aplicaţi unt, margarină, creme sau uleiuri la nivelul rănii  (poate duce la infecţii severe)
- NU spargeţi flictenele (risc de suprainfecţii)
- acoperiţi arsura cu un bandaj steril uscat (nu folosiţi bandaj care se poate lipi de rană cum ar fi vata sau leucoplastul şi nu realizaţi o pansare strânsă - rolul este de a proteja arsura şi reduce durerea)
- puteţi folosi un analgezic eliberat fără prescripţie medicală (Asprină, Nurofen, Advil, Tylenol etc)
- în caz de accentuarea durerii, febră sau infecţie - adresaţi-vă unui medic
- evitaţi bronzarea zonei respective cel puţin un an, se poate aplica cremă cu factor de protecţie solar crescut - SPF)

VIDEO : Primul ajutor în arsuri

Autor : Loredana Ghinea
Sursă : http://www.mayoclinic.com/

Somnul şi Bolile Cardiace

         

Conform ultimelor studii prezentate la EuroPRevent persoanele care au un somn de proastă calitate şi de durată scurtă au un risc de a dezvolta boli cardiovasculare mai mare cu 65%, iar riscul de afectare coronariană este de 85%, în comparaţie cu cei care dorm bine şi suficient.
 

Ultimul studiu coordonat de Marieke Hoevenaar-Bloom din Olanda a confirmat faptul deja cunoscut că cei care dorm puţin au risc cardiovascular ridicat, dar acesta a fost primul studiu care a luat în considerare şi calitatea somnului redată prin lipsa oboselii la trezire. Somnul normal a fost considerat cel mai lung de 9 ore, iar cel insuficient mai scurt de 6 ore.

Cercetătorii au demonstrat că nu există legătura între cei care dorm foarte mult şi dezvoltarea bolilor cardiace, ceea ce a contrazis studiile precedente.
Hoevenarr-Bloom a declarat că ,,nu a fost demonstrat un mecanism biologic prin care cei care dorm mult au un risc crescut, s-ar putea ca acele persoane să fi fost bolnave iniţal şi din acest motiv dormeau mai mult".

Acest studiu este util întrucât riscul poate fi uşor de scăzut prin diverse metode cum ar fi  reducerea cantităţi de cofeină seara sau prin evitarea vizionării TV înainte de culcare.

Marieke Hoevenaar - Bloom : ,,În concluzie, cei care dorm puţin au risc crescut de boli cardiace, acesta fiind maxim atunci când se trezesc obosiţi”.

Autor : Loredana Ghinea
Sursă : http://www.medscape.com

Sindromul Brugada

 Sindromul Brugada este o maladie relativ curând descoperită, intens studiată în ultimul deceniu, pentru că este asociată cu riscul apariției morții subite la persoane într-o stare aparentă de sănătate.

Acesta afectează mai ales bărbații în jur de 30 de ani, fiind caracterizată prin modificari ECG, fără corespondent clinic, unde apare ceea ce se numește semnul Brugada: segment ST ascendent în V1-V3, modificarea morfologiei QRS - care apare ca în blocul de ramură dreaptă (aspect de RR’).  Afecțiunea este caracterizată prin tendința de producere a unor aritmii grave - fibrilație ventriculară sau tahicardie ventriculară -  responsabile de episoadele de sincopă .

    Majoritatea bolnavilor nu prezintă simptome, nefiind conștienți de boală, dar există situații în care apar bătăi neregulate ale inimii, palpitații, acestea fiind periculoase pentru ca pot fi urmate de sincopă sau de stop cardiac .

    Fiecare bătaie a inimii este declanșată de un impuls electric generat de celule specializate, impuls preluat de canale ionice de la nivelul celulelor miocardice, rezultând în final contracția cardiacă. În sindromul Brugada sunt afectate aceste canale ionice, cu consecința apariției unei aritmii.

    De obicei afecțiunea este ereditară, dar există și situații în care apare din cauza unei anomalii structurale ale inimii, a unui dezechilibru electrolitic sau din cauza folosirii anumitor droguri - cum ar fi cocaina. Factorii de risc pentru sindromul  Brugada sunt: antecedentele  familiale, sexul ( bărbații fiind afectați mult mai des), rasa - asiaticii sunt mai predispuși spre aceasta afecțiune.

    Sindromul este periculos prin complicațiile sale, în principal stopul cardiac, care dacă nu este tratat rapid poate duce la moarte subită. Diagnosticul bolii se pune pe baza examenului fizic, completat cu diverse investigații : ECG, teste electrofiziologice și genetice.

    Tratamentul  presupune plasarea unui dispozitiv numit ICD ( implantable cardioverter defibrilator) - ce descarcă stimuli atunci când apare o aritmie.

    În concluzie, dacă aveți în familie morți subite la vârste tinere sau o rudă diagnosticată cu sindrom Brugada, este important să mergeți la un control de specialitate și dacă e posibil să faceți și un test genetic.

Autor : Nora Chehne
Surse: http://www.mayoclinic.com/
http://www.brugada.org/

Noi perspective în tratamentul infarctului miocardic

Cercetările pe embrioni de şoarece, conduse de Universitatea din Stanford, au stabilit originea embriologică a celulelor arterelor coronare.

Surprinzător, acestea au cu totul şi cu totul altă origine decât s-a crezut. Iniţial se credea că arterele coronare derivă din regiunile din jurul aortei.

Însă ele derivă din celulele sinusului venos, care direcţionează sângele către inima în dezvoltare. Acestea suferă un proces de reprogramare naturală. Inima, prin anumite semnale moleculare le transmite celulelor să părăsească sinusul venos şi să migreze la nivelul cordului pentru a deveni artere şi capilare coronare.

Boala cardiacă ischemică este prima cauză de deces în lume, în acest moment. Această descoperire aduce noi perspective în tratament, prin construirea de artere coronare pentru îmbunătăţirea chirurgiei de bypass.

Sursă : www.sciencedaily.com

Autor : Irina Cristescu

Un simplu test de urină poate diagnostica autismul?

Un studiu al Colegiului „Imperial” din Londra demonstrează faptul că persoanele cu autism au o structura chimică diferită a urinii.

Oamenii de știință au examinat mostre de urină, recoltate atât de la copii cu vârste între 3-9 ani care prezentau tulburări din spectrul autismului, cât și de la frații lor neafectați. În plus, s-au recoltat și de la un grup de control care a fost alcătuit din copii de aceeași vârstă.

Tulburările din spectrul autismului sunt deseori asociate cu o varietate de bacterii situate la nivelul intestinal, cât și cu disfuncții ale metabolismului, ca de exemplu incapacitatea de  sulfatare a unor clase de substanţe - de exemplu acetaminofen (Paracetamol). Astfel  antibioticele administrate la acești copii ar putea avea doar efectul de a exacerba bacteriile existente la nivel intestinal.

Rezultatul studiului arată că anumite substanțe specifice din urină, în mod particular azotați heterociclici, au fost prezenți în concentrație mult mai mare în urina persoanelor cu tulburări din spectrul autismului decât în cea a fraților lor sau a copiilor din grupul de control.

În concluzie, experții susțin că un simplu test al urinei poate detecta autismul la vârste mult mai mici, poate chiar de la 6 luni și astfel se poate interveni pentru a ajuta acești copiii să aibă o viață cât mai normală, înainte ca suferinţa  lor să devină prea gravă. Acest lucru e cu atât mai important cu cât astăzi autismul atinge cifre alarmante,  afectând  1/110 copii.

Un tip particular de afecțiune cu manifestări de autism este sindromul Asperger - o tulburare a dezvoltării în care individul afectat are dificultăți în întelegerea modalităților de interacțiune socială. Oamenii cu sindrom Asperger prezintă o concentrare anormală asupra propiei persoane, caracterizată prin tulburări grave de comunicare, concentrare și interacțiune socială.  Cu toate acestea mulți dintre ei au o inteligență normală și abilități speciale în domeniul matematicii, desenului, muzicii.

Un exemplu ce trebuie menționat este un tânăr de numai 12 ani, pe nume Jacob Barnett, cu un IQ de 170, diagnosticat cu sindrom Asperger la 3 ani, care a surprins  întreaga lume. Tânărul lucrează la o teorie care contrazice teoria Big Bang-ului, fiind urmărit cu interes de  profesorii de la Princeton University. Un alt exemplu este Temple Grandin,  născută in 1947, profesor universitar, doctor în zoologie și militant pentru drepturile animalelor, care suferă de autism. Ea a adus  contribuții importante privind înțelegerea modului în care autiștii percep lumea înconjurătoare.

Bibliografie : http://www.sciencedaily.com/releases/2010/06/100603091641.htm

Autor : Nora Chehne

Prima infectare cu HIV din cauza transplantului de organe

Departamentul de Sănătate din New York a adus la cunoștință că în data de 17 martie s-a înregistrat primul caz de infecție cu HIV (human immunodeficiency virus) cauzat de transplantul de organe.

Testarea donatorilor pentru infecția cu HIV s-a introdus în Statele Unite încă din anul 1985. Această testare presupune o anamneză completă, examinare fizică pentru semne și simptome atribuite infecției cu HIV și teste de laborator. Testele de laborator sunt de tip ELISA (Enzyme-linked immunosorbent assay) și testează atât prezența anticorpilor anti-HIV cât și a antigenelor.

Totuși cum a fost posibilă o astfel de infectare, în condițiile în care a fost respectat protocolul?

Primitorul organului este reprezentat de un pacient cu insuficiență renală dependent de dializă căruia i s-a transplantat un rinchi în anul 2009. Testarea acestuia cu 12 zile înaintea transplantului a avut un rezultat negativ. Au existat complicații post-operatorii cu multiple internări pentru febră, episoade de insuficență renală sau pentru evaluarea unei posibilități de rejet. După un an de la intervenția chirurgicală pacientul a fost internat din cauza unei infecții cu Candida la nivel bucal și faringian, care s-a dovedit a fi  refractară la terapie medicamentoasă. În urma testării din acest moment a fost diagnosticat cu infecție HIV având  CD4 <100 c/µL. Cauza imunosupresiei avansate a fost atribuită atât utilizării acidului micofenolic cât și globulinei antitimocitare (folosite împotriva rejetului de organ).

În cazul donatorului, în cele 79 de zile în care a fost testat pre-operator nu au fost decelate semne de infecție cu HIV, HBV sau HCV. Reevaluarea la 6 luni a fost nesemnificativă, însă la 1 an donatorul a fost testat pentru BTS (boli cu transmitere sexuală) la cererea acestuia și astfel a fost diagnosticat cu infecție cu HIV.

În urma anchetei și investigațiilor donatorul a afirmat că a întreținut relații sexuale neprotejate cu un alt bărbat în perioada dintre evaluarea inițială și refacerea post operatorie. Nu a avut cunoștință de statusul de HIV pozitiv al partenerului său. Ulterior după alte investigații s-a dovedit că secvențele gp41, polimeraza și p17 au fost aproape identice cu o identitate de aproximativ 98% care au sugerat că posibilitatea ca cele două tulpini de virus să fie înrudite sau chiar identice este foarte mare.

Recomandările prospective ale CDC (Center for Disease Control and Prevention) în cazul donării de organe  :

- Posibilii donatori să fie testați în mai multe rânduri atât serologic, cât și prin testarea acidului nucleic cât mai aproape de operație, la maxim 7 zile preoperator.
- Donatorii să fie informați despre obligativitatea de a nu se expune la posibilitatea de infectare înainte de transplant
- Pentru donatorii care au un comportament cu risc înalt ( relații sexuale neprotejate, administrarea de droguri intravenos) să se realizeze evaluări și consiliere în vederea stabilirii unor strategii pentru evitarea comportamentul cu risc înalt de infectare.
- Primitorul trebuie informat despre posibilitatea transmiterii infecției HIV sau a altor agenți patogeni care prin testare prealabilă nu pot fi identificați.

Abbreviations: HIV = human immunodeficiency virus; EIA = HIV enzyme immunoassay; HIV = human immunodeficiency virus; NAT = nucleic acid test; WB = HIV Western blot; WBC = white blood cell; DOHMH = New York City Department of Health and Mental Hygiene
                                               

Autor : Loredana Ghinea
Blibliografie : http://www.cdc.gov/mmwr/preview/mmwrhtml/mm6010a1.htm?s_cid=mm6010a1_w#fig

O mică doză zilnică de aspirină poate preveni diferite tipuri de cancere

O mică doză zilnică de aspirină - 75 mg - reduce substanţial mortalitatea cauzată de diferite cancere, asa cum demonstrează un studiu recent. Cercetătorii de la Oxford University au descoperit că  administrarea de aspirină reduce decesele produse de cancer cu o cincime. La acest studiu au participat 25 000 de pacienți din Marea Britanie.

Potrivit experților, rezultatele demonstrează că beneficiile aspirinei sunt mult mai importante decât eventualele hemoragii asociate. Se știe deja că aspirina reduce riscul de infarct și AVC la persoanele cu risc, dar efectele benefice protectoare împotriva bolilor cardiovasculare sunt mult mai mici la adulții sănătoși, la care aspirina crește riscul hemoragiilor la nivelul stomacului și tractului intestinal.

Cu toate acestea, un studiu recent arată că atunci când se cântăresc beneficiile și dezavantajele utilizării aspirinei, experții trebuie să ia în considerare și efectul protector împotriva cancerului. Pacienții cărora li s-a administrat aspirina prezintă un risc cu 25% mai mic de a deceda din cauza unei tumori maligne și o reducere cu 10% a mortalitații generale, față de persoanele care nu au primit aspirină.

Tratamentul cu aspirină durează între 4-8 ani, dar urmărirea pe termen lung a pacienților arată că efectele protective se extind pe 20 de ani, atât la bărbați cât și la femei. Riscul decesului cauzat de cancer a fost redus cu 20% în 20 de ani. Pentru cancerul de colon se reduce mortalitatea cu 40%, cu 30% pentru cancerul de plămân, 10% pentru cancerul de prostată și 60% pentru cel esofagian. Reducerea mortalității datorate cancerului de pancreas, stomac și creier a fost dificil de interpretat datorită numărului mai mic de cazuri.

S-a constatat că perioada potrivită pentru a începe administrarea zilnică de aspirină este 45-50 de ani, continuând 25 de ani.

Totuși, cercetătorii de la Universitatea Cardiff recomandă ca persoanele care vor sa înceapă această terapie să consulte înainte medicul de familie. Profesorul Peter Elwood, epidemiolog la aceeași universitate concluzionează: „Aspirina ar trebui vazută ca orice altă schimbare a stilului de viață, cum ar fi dieta sau exercițiile fizice, care îmbunătățesc sănătatea”.

S-a constatat că administrarea de aspirină noaptea, cu calciu, pare să-i crească efectele benefice. De asemenea, consumul unui pahar de lapte reduce iritația stomacului.

Autor : Nora Chehne
Bibliografie: http://www.bbc.co.uk/news/health-11930988

Elizabeth Taylor, printre primii beneficiari ai MitraClip, un nou tratament pentru insuficienţa mitrală

Actriţa Elizabeth Taylor, fusese diagnosticată cu insuficienţă cardiacă încă din 2004 şi era inclusă de 15 luni într-un studiu experimental, aplicându-i-se o procedură care urmărea „repararea valvei mele insuficiente folosind un clip device, fără operaţie deschisă pe cord”.


Conform studiului EVEREST 2, MitraClip, iniţiat de Evalve, îşi păstrează integritatea mecanică la 1878 de zile postimplantare. Mai mult, device-urile implantate pe termen lung oferă o „stabilitate structurală” valvei. În ciuda riscului teoretic de a dezvolta o stenoză mitrală la locul de implantare, din cauza creşterii tisulare în jurul device-ului şi între cele două foiţe mitrale, niciun caz de stenoză mitrală nu a fost găsit printre cele 50 de device-uri implantate în urmă cu o perioadă suficient de mare necesară studiului.
Deja aprobat în Europa, MitraClip aşteaptă acceptul şi din partea FDA-ului.


Autor : Irina Cristescu
Bibliografie: http://m.theheart.org/article/1201555.do