Somnul şi Bolile Cardiace

         

Conform ultimelor studii prezentate la EuroPRevent persoanele care au un somn de proastă calitate şi de durată scurtă au un risc de a dezvolta boli cardiovasculare mai mare cu 65%, iar riscul de afectare coronariană este de 85%, în comparaţie cu cei care dorm bine şi suficient.
 

Ultimul studiu coordonat de Marieke Hoevenaar-Bloom din Olanda a confirmat faptul deja cunoscut că cei care dorm puţin au risc cardiovascular ridicat, dar acesta a fost primul studiu care a luat în considerare şi calitatea somnului redată prin lipsa oboselii la trezire. Somnul normal a fost considerat cel mai lung de 9 ore, iar cel insuficient mai scurt de 6 ore.

Cercetătorii au demonstrat că nu există legătura între cei care dorm foarte mult şi dezvoltarea bolilor cardiace, ceea ce a contrazis studiile precedente.
Hoevenarr-Bloom a declarat că ,,nu a fost demonstrat un mecanism biologic prin care cei care dorm mult au un risc crescut, s-ar putea ca acele persoane să fi fost bolnave iniţal şi din acest motiv dormeau mai mult".

Acest studiu este util întrucât riscul poate fi uşor de scăzut prin diverse metode cum ar fi  reducerea cantităţi de cofeină seara sau prin evitarea vizionării TV înainte de culcare.

Marieke Hoevenaar - Bloom : ,,În concluzie, cei care dorm puţin au risc crescut de boli cardiace, acesta fiind maxim atunci când se trezesc obosiţi”.

Autor : Loredana Ghinea
Sursă : http://www.medscape.com

Sindromul Brugada

 Sindromul Brugada este o maladie relativ curând descoperită, intens studiată în ultimul deceniu, pentru că este asociată cu riscul apariției morții subite la persoane într-o stare aparentă de sănătate.

Acesta afectează mai ales bărbații în jur de 30 de ani, fiind caracterizată prin modificari ECG, fără corespondent clinic, unde apare ceea ce se numește semnul Brugada: segment ST ascendent în V1-V3, modificarea morfologiei QRS - care apare ca în blocul de ramură dreaptă (aspect de RR’).  Afecțiunea este caracterizată prin tendința de producere a unor aritmii grave - fibrilație ventriculară sau tahicardie ventriculară -  responsabile de episoadele de sincopă .

    Majoritatea bolnavilor nu prezintă simptome, nefiind conștienți de boală, dar există situații în care apar bătăi neregulate ale inimii, palpitații, acestea fiind periculoase pentru ca pot fi urmate de sincopă sau de stop cardiac .

    Fiecare bătaie a inimii este declanșată de un impuls electric generat de celule specializate, impuls preluat de canale ionice de la nivelul celulelor miocardice, rezultând în final contracția cardiacă. În sindromul Brugada sunt afectate aceste canale ionice, cu consecința apariției unei aritmii.

    De obicei afecțiunea este ereditară, dar există și situații în care apare din cauza unei anomalii structurale ale inimii, a unui dezechilibru electrolitic sau din cauza folosirii anumitor droguri - cum ar fi cocaina. Factorii de risc pentru sindromul  Brugada sunt: antecedentele  familiale, sexul ( bărbații fiind afectați mult mai des), rasa - asiaticii sunt mai predispuși spre aceasta afecțiune.

    Sindromul este periculos prin complicațiile sale, în principal stopul cardiac, care dacă nu este tratat rapid poate duce la moarte subită. Diagnosticul bolii se pune pe baza examenului fizic, completat cu diverse investigații : ECG, teste electrofiziologice și genetice.

    Tratamentul  presupune plasarea unui dispozitiv numit ICD ( implantable cardioverter defibrilator) - ce descarcă stimuli atunci când apare o aritmie.

    În concluzie, dacă aveți în familie morți subite la vârste tinere sau o rudă diagnosticată cu sindrom Brugada, este important să mergeți la un control de specialitate și dacă e posibil să faceți și un test genetic.

Autor : Nora Chehne
Surse: http://www.mayoclinic.com/
http://www.brugada.org/

Noi perspective în tratamentul infarctului miocardic

Cercetările pe embrioni de şoarece, conduse de Universitatea din Stanford, au stabilit originea embriologică a celulelor arterelor coronare.

Surprinzător, acestea au cu totul şi cu totul altă origine decât s-a crezut. Iniţial se credea că arterele coronare derivă din regiunile din jurul aortei.

Însă ele derivă din celulele sinusului venos, care direcţionează sângele către inima în dezvoltare. Acestea suferă un proces de reprogramare naturală. Inima, prin anumite semnale moleculare le transmite celulelor să părăsească sinusul venos şi să migreze la nivelul cordului pentru a deveni artere şi capilare coronare.

Boala cardiacă ischemică este prima cauză de deces în lume, în acest moment. Această descoperire aduce noi perspective în tratament, prin construirea de artere coronare pentru îmbunătăţirea chirurgiei de bypass.

Sursă : www.sciencedaily.com

Autor : Irina Cristescu

Un simplu test de urină poate diagnostica autismul?

Un studiu al Colegiului „Imperial” din Londra demonstrează faptul că persoanele cu autism au o structura chimică diferită a urinii.

Oamenii de știință au examinat mostre de urină, recoltate atât de la copii cu vârste între 3-9 ani care prezentau tulburări din spectrul autismului, cât și de la frații lor neafectați. În plus, s-au recoltat și de la un grup de control care a fost alcătuit din copii de aceeași vârstă.

Tulburările din spectrul autismului sunt deseori asociate cu o varietate de bacterii situate la nivelul intestinal, cât și cu disfuncții ale metabolismului, ca de exemplu incapacitatea de  sulfatare a unor clase de substanţe - de exemplu acetaminofen (Paracetamol). Astfel  antibioticele administrate la acești copii ar putea avea doar efectul de a exacerba bacteriile existente la nivel intestinal.

Rezultatul studiului arată că anumite substanțe specifice din urină, în mod particular azotați heterociclici, au fost prezenți în concentrație mult mai mare în urina persoanelor cu tulburări din spectrul autismului decât în cea a fraților lor sau a copiilor din grupul de control.

În concluzie, experții susțin că un simplu test al urinei poate detecta autismul la vârste mult mai mici, poate chiar de la 6 luni și astfel se poate interveni pentru a ajuta acești copiii să aibă o viață cât mai normală, înainte ca suferinţa  lor să devină prea gravă. Acest lucru e cu atât mai important cu cât astăzi autismul atinge cifre alarmante,  afectând  1/110 copii.

Un tip particular de afecțiune cu manifestări de autism este sindromul Asperger - o tulburare a dezvoltării în care individul afectat are dificultăți în întelegerea modalităților de interacțiune socială. Oamenii cu sindrom Asperger prezintă o concentrare anormală asupra propiei persoane, caracterizată prin tulburări grave de comunicare, concentrare și interacțiune socială.  Cu toate acestea mulți dintre ei au o inteligență normală și abilități speciale în domeniul matematicii, desenului, muzicii.

Un exemplu ce trebuie menționat este un tânăr de numai 12 ani, pe nume Jacob Barnett, cu un IQ de 170, diagnosticat cu sindrom Asperger la 3 ani, care a surprins  întreaga lume. Tânărul lucrează la o teorie care contrazice teoria Big Bang-ului, fiind urmărit cu interes de  profesorii de la Princeton University. Un alt exemplu este Temple Grandin,  născută in 1947, profesor universitar, doctor în zoologie și militant pentru drepturile animalelor, care suferă de autism. Ea a adus  contribuții importante privind înțelegerea modului în care autiștii percep lumea înconjurătoare.

Bibliografie : http://www.sciencedaily.com/releases/2010/06/100603091641.htm

Autor : Nora Chehne